Marketingul te face să crezi că plătești pentru carne, când de fapt cumperi porumb mascat prin trucuri de etichetare.
Producătorii sparg un ingredient ieftin (ca porumbul) în 3-4 denumiri diferite. Astfel, greutatea fiecăreia scade, permițând cărnii să pară principală.
Carnea proaspătă are 75% apă. După gătire, puiul tău „greu” se micșorează dramatic, lăsând restul ingredientelor uscate să domine castronul.
Deși sună mai puțin apetisant, făina de carne este proteină concentrată fără apă. E o sursă mult mai reală de nutriție decât carnea „proaspătă”.
Nu au cereale, dar divizează mazărea. Caută mazăre întreagă, proteină și amidon de mazăre. Este aceeași strategie de mascare a umpluturii.
Dacă vezi orez sub 3 forme în primele 5 poziții, atunci hrana e bazată pe orez, nu pe vită. Adună-le mental pentru a vedea adevărul.
Un sac de 15 lei/kg cu „vită proaspătă”? Costul cărnii ar depăși prețul de vânzare. Dacă e prea ieftin să fie carne, probabil nici nu este.
Ignoră lista lungă de vitamine de la final. Uită-te doar la primele șapte ingrediente. Ele reprezintă peste 80% din dieta zilnică a animalului.
Gaze? Blană mată? Scaun moale? Sunt semne clare că hrana „bogată în carne” este, de fapt, plină de carbohidrați greu de digerat.
„Derivate de origine vegetală” este un coș de gunoi lingvistic pentru resturi. Brandurile de top sunt specifice și nu ascund sursele.
Caută certificarea FEDIAF pe ambalaj. Brandurile serioase nu au nevoie să fragmenteze ingredientele pentru a părea calitative.
Sănătatea companionului tău nu depinde de marketing, ci de capacitatea ta de a vedea dincolo de etichetă. Alege onestitatea, nu iluzia.
Descoperă ghidul complet și lista neagră a ingredientelor-capcană de evitat.